Cod EAN pentru magazin online: ce cer eMAG si Google

Pe scurt: daca revinzi produsele altor firme, folosesti codul EAN pus de producator pe ambalaj, iar regulile GS1 nu-ti permit sa le dai altul. Un cod EAN propriu iti trebuie doar pentru produsele facute sau ambalate sub marca ta, si doar pe unele canale. eMAG il cere, cu exceptia catorva categorii; Google se multumeste, la produsele marcii tale, cu marca si un cod de produs ales de tine. Codurile valabile vin de la GS1 Romania, cu 9 EUR pe cod, platiti o data, sau cu licenta de la 120 EUR pe an. Ce cumperi ieftin de la revanzatori e tocmai ce respinge eMAG.

Cand revinzi, codul EAN corect e cel de pe ambalaj

EAN-ul e codul de bare. Numarul din spatele lui se numeste GTIN (Global Trade Item Number), identifica produsul oriunde in lume si il aloca firma care raspunde de produs, de regula producatorul. Sistemul de coduri il administreaza organizatia GS1. Standardul GS1 spune explicit ca niciun distribuitor, importator sau comerciant nu poate da alt GTIN unui produs care are deja unul, cata vreme produsul nu se schimba atat incat sa-i trebuiasca un cod nou.

Google spune acelasi lucru din partea cealalta. In Merchant Center, contul din care produsele ajung in Google, trimiti doar codul atribuit de producator. Daca nu-l ai, lasi campul gol: nu pui in locul lui codul intern din magazin si nici codul unui produs asemanator. Codul il gasesti pe ambalaj sau in fisierul de produse primit de la furnizor; daca nu e acolo, il ceri producatorului.

Pe eMAG, acelasi cod te duce la pagina care exista deja. Inainte sa listezi, cauti produsul dupa EAN in catalog. Daca e acolo, adaugi doar pretul si stocul, iar oferta ta intra pe pagina existenta fara sa mai treaca prin validarea documentatiei. Asocierea merge doar la produse identice, inclusiv ca marca.

Coduri proprii iti trebuie doar pentru marca ta si doar pe unele canale

Situatia se schimba cand marca e a ta. Dupa standardul GS1, codul il aloca cine garanteaza ce scrie pe produs: producatorul, importatorul sau distribuitorul care vinde marfa sub marca lui ori ii schimba ambalajul, si comerciantul care vinde sub propria marca. Daca produci, ambalezi sau pui eticheta ta pe marfa altcuiva, codul il aloci tu.

Atunci conteaza unde vinzi:

Nota: La bauturi, codul nu tine de canal, ci de lege. Ambalajele nereutilizabile din sticla, plastic sau metal, intre 0,1 si 3 litri, pentru bere, cidru, vin, spirtoase, sucuri, racoritoare si ape, intra in sistemul de garantie-returnare (SGR). HG 1074/2021 obliga producatorul sa le marcheze cu un cod de bare national, dupa specificatiile RetuRO, administratorul sistemului. RetuRO cere codul romanesc si pe bauturile aduse din import sau din alta tara a Uniunii, pe fiecare recipient, peste codul international. Codurile SGR, cu prefixul 594, le aloca GS1 Romania dupa ce firma s-a inregistrat la RetuRO.

GS1 Romania: 9 EUR pe cod sau licenta de la 120 EUR pe an

GS1 Romania e singura organizatie autorizata sa emita licente GS1 in Romania. Ai doua variante, amandoua cu preturile si conditiile publicate de GS1 Romania:

Numara variantele, nu produsele. Exemplul dat de GS1 Romania e un tricou barbatesc in patru marimi si cinci culori: 20 de coduri, inca 20 pentru varianta de dama, iar un pachet cu cate un tricou din fiecare marime primeste codul lui. Cod nou iti mai trebuie cand schimbi cantitatea declarata pe ambalaj, marca principala sau dimensiunile ori greutatea cu peste 20%. Codul unui produs scos din vanzare nu il muti pe altul: din 1 ianuarie 2019, regula GS1 interzice refolosirea codurilor.

La fiecare cod completezi la GS1 denumirea, marca, cantitatea neta, ambalajul, piata tinta, o imagine si categoria produsului. Datele devin publice in registrul GS1. Trece acolo exact marca pe care o folosesti pe eMAG si in feedul catre Google, pentru ca amandoua leaga codul de marca.

Codurile luate la bucata raman valabile si daca treci mai tarziu pe licenta, deci poti incepe cu ele.

Pe eMAG, codul EAN trebuie sa aiba licenta GS1

eMAG decide pe categorie daca EAN-ul e obligatoriu. In documentatia pentru integrari automate (API), comuna platformelor din Romania, Bulgaria si Ungaria, campul apare obligatoriu sau optional dupa categoria produsului. Codul trece printr-o validare separata de cea a marcii si a documentatiei, cu statusurile ei: “in asteptarea validarii EAN” si “EAN respins”. O oferta care pierde un conflict de EAN poate fi dezactivata automat.

Ghidul public al eMAG pentru vanzatorii din Ungaria spune direct ce se verifica: nu orice numar de 13 cifre e un EAN valid, codurile trebuie sa aiba licenta GS1, iar un cod fara licenta duce la respingerea produsului. Acelasi ghid precizeaza ca exista categorii in care EAN-ul nu e obligatoriu pentru produsele noi.

De ce e eMAG atat de strict se vede dintr-un studiu de caz publicat de GS1 in 2021, cu declaratiile directorului platformei de continut eMAG. In 2017, eMAG a facut GTIN-ul obligatoriu in cinci categorii si verifica doar formatul lui. In mai putin de un an, 80.000 de produse aveau acelasi cod, 0123456789012, si mai erau 200.000 de alte conflicte. Pe parcursul lui 2019, GTIN-ul a devenit obligatoriu la listarea produselor noi, iar platforma il verifica in registrul GS1 inainte sa aprobe listarea. Studiul e al GS1, care vinde licentele, dar cifrele vin de la eMAG.

In iunie 2022, eMAG si GS1 au anuntat codurile la bucata, gandite pentru vanzatorii cu putine produse. Daca vrei sa tii marfa in depozitul eMAG, unde GS1 cere licenta, confirma intai cu echipa eMAG, din contul de vanzator, ce coduri accepta. Comisionul, contributia Genius si costurile FBE sunt in articolul despre cat costa sa vinzi pe eMAG.

Codurile de bare cumparate ieftin nu sunt pe numele tau

Regulile GS1 spun ca nici licenta, nici prefixul de firma, nici un cod individual nu pot fi vandute, inchiriate sau date altei firme. Citirea noastra: un cod cumparat de la un revanzator a fost alocat altei firme sau nimanui, deci in registrul GS1, unde il verifica eMAG, nu apare pe numele tau. GS1 Romania, care vinde codurile oficiale si nu e neutra, scrie ca un revanzator nu poate garanta unicitatea codurilor si nici nu le poate inregistra in registrul global. Tot GS1 Romania spune ca “certificatele de licenta” date la pachet sunt sabloane editate.

Niciun generator de coduri nu rezolva problema. Ultima dintre cele 13 cifre e o cifra de control, calculata dupa o formula publica, asa ca orice generator scoate numere care trec verificarea de format. Codul 0123456789012, cel primit de 80.000 de produse pe eMAG, are si el cifra de control corecta.

Daca ai deja coduri de la un revanzator, cauta-le in registrul GS1 inainte sa mai listezi produse cu ele.

Google nu cere GTIN la marca ta, dar respinge codul gresit

Google recomanda GTIN-ul la orice produs care are unul de la producator. Fara el sau cu el gresit, produsul poate avea vizibilitate limitata. La marca proprie, regula se intoarce: daca doar tu vinzi produsul sau produsul e marca magazinului, de regula el nu are GTIN si nu trimiti niciunul. Trimiti in schimb marca ta si un cod de produs ales de tine, de exemplu cel din magazin. Codul merge in campul MPN, cel pentru codul dat de producator.

Codul gresit e mai rau decat lipsa lui. Documentatia Merchant Center spune ca fiecare produs are o valoare GTIN data de producator si ca orice alta valoare duce la respingere. Erorile au si nume: “GTIN not related to brand”, cand codul nu se leaga de marca declarata, si “Incorrect GTIN”, cand codul e valid, dar e al altui produs. Pentru a verifica al cui e un cod, Google trimite la registrul GS1. Si nu trimiti coduri din plajele rezervate uzului intern, cu prefixele 2, 02 si 04, si nici coduri de cupoane.

Atentie si la marcajul identifier_exists, care spune ca produsul nu are identificatori. Google cere sa-l pui pe “no” doar cand esti sigur ca produsul nu are coduri. Daca Google are dovezi ca exista un GTIN, produsul ramane respins pana il primeste. Cum functioneaza restul contului, de la livrare la retur, am scris in articolul despre Google Merchant Center.

Recomandarea noastra: nu cumpara coduri doar pentru Google. Daca le ai oricum de la GS1, pentru eMAG sau pentru retail, le trimiti si lui Google, aceleasi ca peste tot.

Ce ceri de la cine iti face magazinul

Codul ajunge la Google si la eMAG din datele magazinului, asa ca merita cerute explicit cinci lucruri:

1. Camp pentru cod la fiecare varianta. Google cere cate un GTIN pentru fiecare culoare si marime, deci campul sta pe varianta, nu doar pe produsul principal.
2. Import din fisierul furnizorului, cu verificare. Cifra de control se verifica la import, iar codurile interne, cu prefixele 2, 02 sau 04, nu pleaca in feed ca GTIN.
3. Un cod, un singur produs. Magazinul refuza acelasi cod pe doua produse diferite. Un conflict de EAN iti poate dezactiva oferta pe eMAG.
4. GTIN, marca si MPN, fiecare in campul lui. La marfa revanduta, MPN e codul producatorului sau lipseste; la marca ta, marca magazinului si codul tau de produs. Marcajul fara identificatori il primesc doar produsele care chiar nu au coduri.
5. Acelasi cod peste tot. In datele structurate din pagina de produs, in feedul catre Google si in cel catre eMAG.

Ce verifici saptamana asta in catalog

Scoate lista produselor din magazin, cu codurile lor, si imparte-o in trei:

1. Revandute, cu cod de la producator. Verifica sa fie in campul GTIN si sa ajunga asa in feed.
2. Revandute, fara cod. Cere codurile in scris furnizorului. Pana le primesti, campul ramane gol.
3. Marca ta. Daca vinzi doar pe site si in Google, nu cumperi coduri. Pe eMAG, cu livrare de la tine si sub 50 de produse, iei coduri la bucata de la GS1. Pentru depozitul eMAG, Amazon sau paleti catre lanturi de magazine, iei licenta. Pentru bauturi in ambalaje SGR, iti trebuie codurile SGR, dupa inregistrarea la RetuRO.

Pentru produsele marcii tale, cauta apoi cateva coduri in Verified by GS1, registrul public al GS1: trebuie sa apara produsul si marca pe care le-ai declarat. Daca apare alt produs sau alta firma, codurile nu sunt ale tale si le inlocuiesti inainte sa listezi mai departe. Daca nu apare nimic, intreaba GS1 Romania de ce.

Iar daca pornesti magazinul acum, il construim cu codurile puse la locul lor de la inceput: in fisa de produs, in pagina si in feedul catre Google.